De la intrare m-a binedispus zarva unor vrabiute care au cuib cu aer conditionat. Mai precis si-au facut cuib inauntrul unui aparat de aer conditionat. La bilete e coada, - ce zic e de fapt o imbulzeala voioasa in spatiul subdimensionat. Coate, intrebari – „S-a dat drumu? Au inceput? Voi pentru ce stati?” – ocazionalele ciorovaieli cu cei care incearca sa intre in fata. In sala de asteptare, un om asezat ca si multi altii pe podea, sprijinit de perete, si-a scos pantofii si decojeste tacticos un ou fiert. Catelul care a fost inchis in cutia lui si tare nefericit, lasat acum afara isi gusta din plin libertarea zbenguindu-se in mijlocul unui cerc de admiratori. E tare cald, mi se face sete – din pacate nu am nimic de baut iar la cafenea se gasesc doar tigari si cafea. Suc sau apa n-au, ca n-a venit inca masina, iar la apa de robinet nu ma incumet.
Nu conteaza prea tare faptul ca zborul spre Bruxelles are intarziere, ca nu ai unde sa stai jos (in afara de a sta, efectiv, pe jos), ca daca stai in picioare exista mari sanse sa se rasteasca un politist la tine sa mergi sa stai in alta parte ca incurci, ca daca-s inchise usile – scuze “the gates” – nu-i aer si-i asa de cald ca abia respiri ce aer este, iar daca-s deschise intra gazele de esapament de la autobuzele care asteapta imediat afara cu motoarele mergand. Nu, nu conteaza. Si nu conteaza fiindca aeroportul Baneasa imi aduce aminte de vacantele din copilarie. O asa atmosfera autentic rurala mai rar. E ca la gara/autogara din sat. Ahhh joie de vivre!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu