miercuri, 29 iunie 2011
miercuri, 1 decembrie 2010
Tricolor
No hai hai, ca incep sa ma 'nervez. Am schimbat pareri cu niste preteni despre drapel si m-am infoiat patriotic.
Atarnarea unui drapel e un exercitiu minim de sanatate nationala.
Nu ne preocupa istoria sau cultura de aici (sau de aiurea). Ne complacem in a ne lua reperele valorice de-a gata de la TV sau de pe internet. Avem habituat un stil de gandire care a devenit aproape arc reflex, prin care sa criticam, sa daramam, sa ne plangem si sa ne revoltam de conditia noastra mizera si de neputinta noastra, Daca ar fi vorba de un individ, nu de o natie, ar fi clar ca ala a trecut binisor de nevroza si sufera de o depresie cronica care e perpetuu intr-o faza acuta. Si poate ca ar reprezenta un risc de suicid. Nimic nu-i bine. Nimic nu-i bun. Nimic nu conteaza si, desigur, nu se poate face nimic.
Ii foarte usor sa ratam esenta unei astfel de sarbatori. Ea nu se leaga de ce fac acuma PD-L, PNL, PSD sau UDMR. Nu se leaga de cum ii politia, sau sistemul juridic. Nu se leaga de cat are salar un medic, de ce tepe ne trag finantele sau patronii. Pe astea le sarbatorim in restul anului.
Azi se leaga de cei care au reusit sa faca lucruri si gesturi mari, frumoase, curajoase, care au creat lucruri valoroase. De aia care is buni sau generosi, sau destepti, sau talentati. Sau toate la un loc.
De fiecare sarbatoare nationala imi pun in gand sa fiu festiv IN CIUDA si sa ma ascutesc IMPOTRIVA mizeriei si micimii sufletesti.
Sa stiti ca sunt o multime de lucruri in legatura cu care puteti fi mandri; nu-i vina nimanui altcuiva decat a voastra (nu, nu-i o problema de grup manca-v-as, e o chestie individuala si personala) daca nu le stiti sau nu le vedeti. Cautati dara voi in istorie, cultura, stiinta, economie, politica, pe strada voastra sau in propria familie si in orice altceva mai vreti lucrurile care sa merite si mereti de atarnti un drapel pentru alea.
*Intre noi fie vorba, mie zilele nationale in general imi par suspecte. Dar pana se mai desteapta omenirea si chestiile din "Imagine" devin fapt, daca restul tarilor au zi nationala, apoi mama ei de treaba, avem si noi!*
Atarnarea unui drapel e un exercitiu minim de sanatate nationala.
Nu ne preocupa istoria sau cultura de aici (sau de aiurea). Ne complacem in a ne lua reperele valorice de-a gata de la TV sau de pe internet. Avem habituat un stil de gandire care a devenit aproape arc reflex, prin care sa criticam, sa daramam, sa ne plangem si sa ne revoltam de conditia noastra mizera si de neputinta noastra, Daca ar fi vorba de un individ, nu de o natie, ar fi clar ca ala a trecut binisor de nevroza si sufera de o depresie cronica care e perpetuu intr-o faza acuta. Si poate ca ar reprezenta un risc de suicid. Nimic nu-i bine. Nimic nu-i bun. Nimic nu conteaza si, desigur, nu se poate face nimic.
Ii foarte usor sa ratam esenta unei astfel de sarbatori. Ea nu se leaga de ce fac acuma PD-L, PNL, PSD sau UDMR. Nu se leaga de cum ii politia, sau sistemul juridic. Nu se leaga de cat are salar un medic, de ce tepe ne trag finantele sau patronii. Pe astea le sarbatorim in restul anului.
Azi se leaga de cei care au reusit sa faca lucruri si gesturi mari, frumoase, curajoase, care au creat lucruri valoroase. De aia care is buni sau generosi, sau destepti, sau talentati. Sau toate la un loc.
De fiecare sarbatoare nationala imi pun in gand sa fiu festiv IN CIUDA si sa ma ascutesc IMPOTRIVA mizeriei si micimii sufletesti.
Sa stiti ca sunt o multime de lucruri in legatura cu care puteti fi mandri; nu-i vina nimanui altcuiva decat a voastra (nu, nu-i o problema de grup manca-v-as, e o chestie individuala si personala) daca nu le stiti sau nu le vedeti. Cautati dara voi in istorie, cultura, stiinta, economie, politica, pe strada voastra sau in propria familie si in orice altceva mai vreti lucrurile care sa merite si mereti de atarnti un drapel pentru alea.
*Intre noi fie vorba, mie zilele nationale in general imi par suspecte. Dar pana se mai desteapta omenirea si chestiile din "Imagine" devin fapt, daca restul tarilor au zi nationala, apoi mama ei de treaba, avem si noi!*
luni, 28 iunie 2010
Despre învățământul superior sau "Întâmplări din ograda mea"
Cele de mai jos sunt autentice si reprezintă transcrierea aproximativa a unor dialoguri reale . Nici o asemănare cu fapte sau persoane reale nu e întâmplătoare.
Gramati K
O fata - studenta,
Zicea ea - studioasa şi-atentă,
Se mira nevoie mare
C-a luat zero pe lucrare.
Și-a făcut o contestaţie,
Unde-a spus cu impostaţie,
Ca nu vede ce problema
Are profu’ - vreo dilema?
- 15 fraze ai compus,
Cam puţin – m-ai indispus;
Dar ce-i greu de suportat
13 nu au predicat!
După-oleacă de gândire,
Cu a frunţii încreţire,
Fata noastră zise aşa:
- Da’-n cerinţe nu scria!
Bibliografie incompleta
- De ce – când v-am spus la curs
Și v-am scris şi in cerinţe,
Diacritice n-aţi pus?
Îmi provocaţi doar suferinţe.
- Am să vă spun - avem temei
Chiar de nu o să convină,
Ca noi, toată grupa trei,
De fapt nu suntem de vină.
Parcă de bezmetice
Am tot căutat într-una,
Dar în curs de diacritice
Referinţe nu-s nici una!
Gramati K
O fata - studenta,
Zicea ea - studioasa şi-atentă,
Se mira nevoie mare
C-a luat zero pe lucrare.
Și-a făcut o contestaţie,
Unde-a spus cu impostaţie,
Ca nu vede ce problema
Are profu’ - vreo dilema?
- 15 fraze ai compus,
Cam puţin – m-ai indispus;
Dar ce-i greu de suportat
13 nu au predicat!
După-oleacă de gândire,
Cu a frunţii încreţire,
Fata noastră zise aşa:
- Da’-n cerinţe nu scria!
Bibliografie incompleta
- De ce – când v-am spus la curs
Și v-am scris şi in cerinţe,
Diacritice n-aţi pus?
Îmi provocaţi doar suferinţe.
- Am să vă spun - avem temei
Chiar de nu o să convină,
Ca noi, toată grupa trei,
De fapt nu suntem de vină.
Parcă de bezmetice
Am tot căutat într-una,
Dar în curs de diacritice
Referinţe nu-s nici una!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)